Alex Stefanescu



Prezentare

Bio-bibliografie

Referinže critice

Confesiune

Album




Alex Stefanescu - bio in English

 

 

 

 

Criticii despre mine

„Alex. Ştefănescu este un critic foarte talentat, care şi-a făcut māna, cum se spune, īn gazetăria literară (şi nu numai literară). Am remarcat şi altădată că el şi confraţii lui de vārstă vin īn cronica şi recenzia de carte nu dinspre īnvăţămānt, ca īnaintaşii lor, care de la īntemeierea disciplinei au fost de obicei profesori, fie de liceu, fie de universitate, ci dinspre gazetărie. Acum vreo douăzeci de ani a existat o polemică pe această temă, unora dintre profesorii noştri părāndu-li-se că tinerii publicişti care eram noi pe atunci contravin, īn articolele din reviste, normelor de seriozitate ştiinţifică īn vigoare. Īnsă, lăsānd la o parte această din urmă impresie, care exprima doar o furie de moment, o adevărată ruptură metodologică şi stilistică īntre critica didactică şi cea publicistică nu se produsese īncă şi poate nu s-a produs nici mai tārziu; īn orice caz, deosebirile de obiect, de obiectiv şi de ton sunt mai mari astăzi decāt ieri. Dintre toţi comentatorii actualităţii literare, Alex. Ştefănescu este cel mai departe de didacticismul (oricāt de bine ascuns) al cronicii tradiţionale, şi cel mai avansat pe drumul unei īntāmpinări de tip jurnalistic, care are alte standarde şi se adresează, īn principiu, unui public nou. Īntr-un fel articolele lui seamănă din ce īn ce mai mult cu ale cronicarilor din presa franceză de azi, un A. Rinaldi, de pildă.”

 

(Nicolae Manolescu, īn Romānia literară nr. 8/ 1988)

 

„Alex. Ştefănescu aparţine pleiadei de critici literari care se afirmă īn anii ’70, cānd, pe nivelul de profunzime al spaţiului literar, bătălia pentru autonomia esteticului era definitiv cāştigată. Ideologia lor literară, īn esenţă anti-marxistă şi complet eliberată de canoanele proletcultismului, se fundamentează, pe de o parte, pe modernismul autohton, iar pe de alta se reataşează metodologiilor criticii occidentale contemporane, cu preponderenţă ale noii critici franceze.”;

 „Alex. Ştefănescu este singurul critic romān contemporan care, metodic, conferă criticii caracteristicile unui «act de persuasiune». El face uz de o veritabilă strategie de seducere a cititorului: limbajul este dezabstractizat, fără a-şi pierde īnsă competenţa şi precizia conceptuală; expresia critică, mereu dezinvoltă şi de multe ori memorabilă, are o anumită materialitate fragedă, fiind astfel uşor de receptat; plăcerea lecturii şi a scrisului, aproape palpabilă, devine contaminantă şi īmbie la reverii hedoniste; īn sfārşit, discursul e īmpănat de comparaţii sugestive şi cu atāt mai şocante cu cāt nu se produc īn spaţiul livrescului, ci al experienţei comune, conţinānd şi o infuzie de umor graţios care īntreţine comuniunea afectivă cu cititorul.”

 

(Petru Poantă, īn Dicţionarul esenţial al scriitorilor romāni, Bucureşti, Ed. Albatros, 2000)


 

 DESPRE ISTORIA LITERATURII ROMĀNE CONTEMPORANE (1941–2000), publicată īn 2005 la Ed. Maşina de scris:

   

George Bălăiţă:Alex Ştefănescu a scris o carte. Cartea este foarte mare şi grea. Eu o citesc cu o plăcere nebună. Chiar cānd nu īmi convine deloc. Culmea, mai ales atunci!.”

 

Tudorel Urian:Una peste alta, impresionanta sinteză a lui Alex Ştefănescu este o carte bijuterie (prin iconografie şi eleganţă), menită să facă lumină īn hăţişul politico-literar care a sufocat spiritualitatea romānească după cel de-al doilea război mondial. Categoric, este unul dintre marile evenimente editoriale ale anilor de după căderea comunismului.”

 

Nicolae Breban: „Faptul că harnicul şi extrem de talentatul critic Alex Ştefănescu īşi adună, cum se spune, īntre amplele coperţi ale unui op, cercetările sale de istorie literară ce durează de mai bine de un deceniu, publicate cu aplomb īn distinsa foaie pe care o conduce – Romānia literară (alături de alţi doi distinşi critici şi istorici literari, Nicolae Manolescu şi Gabriel Dimisianu, aparţinānd īnsă unei alte generaţii literare!) este extrem de īmbucurător.”

 

Cornel Ungureanu: „Mărturisesc că am citit Istoria...  lui Alex Ştefănescu cu mare plăcere (poze, paragrafe inteligente, stil artist, sclipiri, propoziţii memorabile) şi cu uimiri egal distribuite pe fiecare pagină. Ubi sunt qui ante nos? Unde-i ilustrul Paler, rafinatul Sorin Titel, unde-s Ştefan Agopian şi Bedros Horasangian?”

 

Doina Cernica: „Sentimentul contemporaneităţii autorului Istoriei cu scriitorii prezenţi este pătrunzător, ca şi cum Alex Ştefănescu i-ar fi cunoscut īndeaproape pe toţi.”

 

C. Stănescu: „Ca o femeie sedusă şi prea mult răsfăţată, literatura romānă s-a văzut la un moment dat abandonată. Spre a reintra īn graţiile publicului e nevoie, o nevoie disperată!, de recuperatori, de intermediari şi de seducători spre a reanima o iubire pierdută: Alex Ştefănescu este unul dintre ei, īn clipa de faţă cel mai proeminent. Istoria… lui este, cu alte cuvinte, o veritabilă operă de seducţie.”

 

Al. Cistelecan: „Alex Ştefănescu ar fi scris, de fapt, o cu totul altă istorie, dacă n-ar fi vrut să aibă, cu aceasta, succes prin scandal.”

 

Angelo Mitchievici: „Alex Ştefănescu nu face decāt să coboare literatura la nivelul mahalalei, provincializānd-o prin idiomul său burlesc.”

 

Anghel Gādea: „Ceea ce fascinează īn primul rānd, cānd răsfoieşti această carte, este sentimentul că te afli īn faţa unui spectacol de personalitate.”

 

Ana Dobre: „Autorul realizează pertinente şi emoţionante «tablouri de epocć» īn care se exercitć talentul literar, informažia, capacitatea de a releva sensul evenimentelor subordonate unei viziuni personal integratoare.”

 

Paul Cernat:Oricīt de «didactic-bătrīnească» ar fi Istoria… lui D. Micu, oricīt de grăbită cea a lui E. Negrici, ele nu trădează disciplina, īn vreme ce Alex. Ştefănescu o simulează cu vervă sfidīnd-o. Cartea sa e un spectacol al simulării īntr-o eră a simulacrelor care sacrifică profesionalismul «impopular» pe altarul vedetismului polemic.”

  

Lucia Dărămuş:Romanul fără sfārşit (Istoria literaturii romāne contemporane, 1941-2000), autor Alex Ştefănescu, rămāne īn istorie ca un spectacol de măiestrie scriitoricească.”

 

Eugen Simion: „Citind Istoria lui Alex Ştefănescu, m-a surprins faptul că, vorbind de scriitorii de azi, criticul nu uită să precizeze, cu o insistenţă pe care nu o īnţeleg, cu cine votează aceştia după 1990.”

 

Nicolae Rotund: „Analizele fiecărui scriitor īn parte plac lectorului, fie el şi foarte pretenţios – chiar dacă nu cred că totdeauna conving. Analogiile şi caracterizările, unele de-a dreptul surprinzătoare ca metafore sporesc gradul de interes.”

 

Mihail Gălăţanu: „Ceea ce consemnează Alex Ştefănescu īn Istoria literaturii romāne contemporane (1941–2000) nu este altceva decāt spectacolul literaturii. Astfel spus, Istoria... cu pricina este, īntr-un fel, o carte de aventuri. Un soi de thriller. Ea ne spune ce s-a mai īntāmplat cu… literatura, palpitant, după… G. Călinescu.”

 

Nicolae Stroie: „Ceea ce mi se pare a fi coloana de susţinere a Istoriei... d-lui Alex Ştefănescu este tocmai acest tip de ,«portret psihologic» cu ajutorul căruia cititorului i se oferă şansa de a face inedite conexiuni īntre OM – SCRIITOR – OPERĂ, astfel īncāt revelaţia valorii să īnfioare ca o Odă a bucuriei chiar şi atunci cānd «opera» pare a se fi neantizat odată cu omul.”

 

Gabriel Pleşea: „Ruşine, de trei ori ruşine lui Nicolae Manolescu (director al Romāniei literare şi preşedinte al USR), lui Gabriel Dimisianu (director adjunct al Romāniei literare şi preşedinte al Juriului de decernare al Premiilor USR), şi celorlalţi din Juriu! Aţi terfelit un Premiu al USR, fie el «special», acordāndu-i-l impostorului critic Alex Ştefănescu (redactor-­şef al Romāniei literare).”

 

Gheorghe Grigurcu: Istoria lui Alex Ştefănescu? E ca un centaur. Jumătatea omenească ar fi cea a unui remarcabil dar literar, a unei capacităţi de analiză penetrantă pe făgaşul unei fericite individualizări expresive. Jumătatea cabalină ar ţine de «terestritatea» unor prejudecăţi, a unei forţe inerţiale, a unei – să folosim cuvāntul adecvat – eugensimionizări.”

 

Dan C. Mihăilescu: „Cānd am vorbit la Uniunea Scriitorilor, alături de Nicolae Manolescu şi de Daniel Cristea-Enache, la lansarea cărţii, am numit actul lui Alex Ştefănescu un curaj de kamikadze – că tot e la modă terorismul –, mai precis, o suită de opţiuni şi medalioane fermecătoare, dar cu finalitate sinucigaşă īn planul receptării de specialitate. Ultrahărţuit de scriitorimea mai mult sau mai puţin veleitară, megalomană, resentimentară şi etern cārtitoare, īnzestrat din plin cu o subiectivitate invariabil ultragiată, ins nestăpānit, imprevizibil, cu atitudini frecvent oximoronice, sensibil, coleric şi retractil cu puseuri virulente, Alex Ştefănescu surprinde constant prin apetitul enorm pentru extreme şi stupefiază prin tenacitatea cu care le infuzează substanţă īn ciuda tuturor riscurilor. El păşeşte fericit pe cărbuni īncinşi, ca fachirul, dă cu bāta-n baltă cu o frenezie sadomasochistă vecină cu cea a lui Cristian Tudor Popescu, taman cānd īţi este lumea mai dragă, avānd o plăcere nebună de a-şi da singur foc la valiză, īn public.”

 

Grid Modorcea: „Cāt de jos a ajuns acest om, poate fi cel mai lesne demonstrat cu urmǎtoarea micǎ observaţie: īn istoria lui Aş, numele meu apare o singurǎ datǎ la Indice de nume, cu trimitere la pag. 1110. Dar acolo, unde ar fi trebuit ca cititorul sǎ dea poate peste fişa mea, numele meu lipseşte.”

 

Marina Cap-Bun: „Deşi trăitor īntr-o epocă īn care solipsismul teoretic şi pletora terminologică au īncurajat o sofisticare stilistică ce merge uneori pānă la incomprehensibilitate, Alex Ştefănescu nu s-a lăsat cātuşi de puţin contaminat de modă, nu a uitat nici o clipă că nu scrie această istorie doar pentru specialişti, ci şi pentru generaţii īntregi de elevi şi studenţi, de cititori de literatură care activează īn domenii diverse. De aceea, accesibilitatea textului pare a fi un principiu programatic de la care nu s-a abătut pe parcursul celor 1175 de pagini.”

 

Virgil Raţiu: „După publicarea ILRC a īnceput «bombardamentul». Reviste de literatură şi reviste culturale din Bucureşti şi din ţară, hebdomadare, lunare ori trimestriale, au abordat «fenomenul» din tot felul de unghiuri şi din «orice poziţie». Numai că protagoniştii unor atare īncrāncenări, porniţi pe sfadă de nivel naţional, majoritatea fac parte dintre acei scriitori care nu au fost cuprinşi īn paginile Istoriei.”

 

Nicoleta Sălcudeanu: „Alex. Ştefănescu este un critic literar profund, funciarmente nedrept. Nedreptăţile sale īnsă, deşi īncasate cu urzicături de majoritatea celor vizaţi, sunt de fapt inofensive. [...]Ceea ce-i este caracteristic, e fervoarea citirii, pantagruelica hămeseală a lecturii din toate zările, de toate vārstele, neobosirea īn a se livra literaturii. [...]  Greşeala receptării istoriei lui Alex. Ştefănescu pleacă de la premisa (falsă) a unei instanţe abstrase şi voit cocoţate īn distanţare. Ori el nu vrea şi nu poate fi īn transcendenţa textului examinat. El se situează īntotdeauna īn interiorul acestuia. E īn el. Şi, desigur, nu se fereşte de răfuieli, de ce ar face-o? Stă aşezat īn cartea sa de un metru cub, e instalat īn lecturile sale şi face ce vrea cu ele. Dar niciodată judecăţile sale (decāt prin incluziune sau omisiune) nu sunt flagrant greşite.”

 

Mircea Muthu: Istoria literaturii romāne contemporane (1941-2000) a lui Alex Ştefănescu nu este, de fapt, o istorie a literaturii romāne contemporane. De mult n-am văzut un asemenea rateu de proporţii, expus īntr-o impecabilă haină grafică. Lipsa de criterii şi adecvare – cel «politico-literar» e o invenţie! –, şi necesare unei sinteze (chiar şi intenţională fiind!), absenţele scandaloase ale multora dintre scriitori, portretistica īn descendenţă călinesciană, dar flancată de stilul jurnalistic lipsit adesea de adāncime ş.a., toate acestea fac din opul, elegant altfel, o nereuşită răsunătoare īn materie de studiu retrospectiv şi nu numai.”

 

Carmen Muşat:Istoria literaturii romāne contemporane este, īn cel mai bun caz, o galerie de portrete, o colecţie de eboşe critice şi de «perle» de un ridicol savuros. Stilul plebeu, de o familiaritate ce frizează, adeseori, grobianismul, īmpănat cu metafore şi comparaţii flamboaiante, dezvăluie la tot pasul lipsa de intuiţie critică şi de erudiţie, marcă inconfundabilă a discursului lui Alex Ştefănescu. Autorul ne face cu ochiul, complice, se extaziază retoric īn faţa unor inepţii, pe care le decretează, fără să clipească măcar, capodopere incontestabile, acordă la tot pasul certificate de «talent literar» (cu aceeaşi eficienţă cu care papii īmpărţeau, pe vremuri, indulgenţe), povesteşte romane şi nuvele pentru a le «comenta» apoi īn stilul unui adolescent care citeşte pe ascuns reviste interzise minorilor.”

 

Radu Vancu:Personal, am experimentat lectura opusului magnum īntr-un al treilea fel, pe care e de mirare că Dan C. Mihăilescu nu l-a intuit: cu o perversă şi, pānă la un punct, inexplicabilă pentru mine dispoziţie masochistă, flagelat aproape pe fiecare pagină de urticante (prin nedreptate ori prin obtuzitate) observaţii, lacerat de şfichiul plumbuit al unor răutăţi incongrue cu demnitatea de istoric literar, şi totuşi (de aici şi masochismul de care vorbeam) incapabil să arunc, aşa cum merita, de pereţii nevinovaţi ai camerei voluminosul trup de hārtie al vinovatei cărţi, căutānd pagină cu pagină să văd pānă unde se poate merge īn materie de impostură critică.”

 

Eugen Uricaru: Mă tem că menţionarea prea deasă a «curajului» şi a «sincerităţii» ar putea induce impresia, falsă, că Istoria lui Alex. Ştefănescu īşi găseşte rostul şi meritele īn ordinea «creaţiei» şi nu a «judecăţii». Nimic mai neadevărat – această carte este prin excelenţă un «instrument de lucru» căruia poţi să te īncredinţezi liniştit. Este o judecată de valoare, īn primul rānd. Poate talentul cu care este scrisă şi sinceritatea asumării responsabilităţii o fac să fie altfel. Nu văd de ce o Istorie ar trebui să fie plicticoasă. Poate numai pentru că ne-am obişnuit ca adevărul să fie tern şi plicticos. [...] Iar sinceritatea… Ei, bine, sinceritatea autorului va fi ţinta principală a criticilor, a atacurilor chiar, dar sinceritatea sa, ca istoric şi evaluator al literaturii romāne, este meritul suprem al acestei opere.”

 

Horia Gārbea: „O operă atāt de mare şi ambiţioasă oferă, desigur, o ţintă la fel de uşoară ca şi autorul īnsuşi. Dacă Alex Ştefănescu ar fi trăit pe vremea lui Puşkin, abia ar fi trecut de adolescenţă, nimerit īn primul duel. Şi Istoria... lui e lesne de ochit, nu de vreun trăgător de elită, ci de ultimul pifan, ceea ce văd prin presă că se īntāmplă. La asemenea dimensiuni şi miză pariată, nu putea scăpa.

Alex Ştefănescu exclude fără milă autori īndeobşte acceptaţi, interesanţi unii. O face īn numele gustului său şi dreptului de a privi literatura la scară mare, ca pe o hartă pe care rămān numai marile forme de relief, apele principale şi oraşele mari. Cei consideraţi de Alex Ştefănescu «sate», «poteci» sau «pāraie» dispar vederii sau sunt amintiţi īn liste de participanţi la fenomen. Asta face ca excluşii să se refere la autor folosind manualul de zoologie, iar la cartea lui cu apel la recuzita bisericească.”

 

Mircea Bārsilă: „Oricum am privi lucrurile, Istoria… lui Alex Ştefănescu este o lucrare monumentală. Este capodopera unui mare critic literar, iar comentariile asupra ei n-ar trebui să ocolească faptul că, de la Istoria… lui G. Călinescu, este cea mai importantă realizare pe tărāmul istoriei literare. Trebuie să fii prea īndārjit ca să nu te laşi cucerit de scriitura lui Alex Ştefănescu (o scriitură alertă, oxigenată, spumoasă), de limpezimea actului critic, de talentul literar – cu deschidere spre ironie şi umor – şi de precizia sa īn stabilirea «diagnosticului» sau, dimpotrivă, a elementelor sănătoase şi frumoase ale personalităţii unei opere. Toate acestea propulsează īn prim-plan un discurs critic nou şi o vocaţie critică admirabilă.”

 

ANA BLANDIANA: „O lucrare de anvergură ca Istoria literaturii romāne contemporane, 1941-2000 de Alex Ştefănescu trezeşte stima īnainte de a trezi dorinţa de analiză şi spiritul critic. Şi asta nu numai pentru că este vorba de o construcţie de mari dimensiuni, ci şi pentru că asemenea construcţii nu sunt prea numeroase īn zona de obārşie a Meşterului Manole.”

 

IONEL BANDRABUR: „Prin neincluderea mea īn Istorie... mi-ai făcut cel mai mare rău posibil – rău atīt īn prezent cīt şi pentru viitor. Provincia este incapabilă să aibă judecăţi de valoare de natură estetică şi este mereu cu ochii aţintiţi la Capitală. Toţi scriitoraşii submediocri de aici jubilează īn prezent, bucurīndu-se sadic de eşecul meu.

Dumneata, domnule Alex. Ştefănescu, ai prevăzut că aşa se va īntīmpla şi totuşi m-ai nedreptăţit, lăsīndu-mă de rīsul gloatei de aici. De ce?

Nu există decīt o singură explicaţie realistă şi ea este gravă: īn fiinţa dumitale s-a īncuibat deja o maladie incurabilă, care progresează pe nesimţite şi care, īntr-un viitor nu prea īndepărtat, te va duce la groapă. Răutatea pe care mi-ai arătat-o īn ultimii ani (şi care a culminat cu neincluderea īn Istorie nu este decāt o emanaţie a acestui rău profund, vital, patologic. Eşti un om condamnat, stimate domnule Alex – nu de mine, ci de propriul dumitale organism minat!

Cam īn aceiaşi termeni i-am scris, cu ani īn urmă, lui Valeriu Cristea – cel care mă contestase īn Rom. lit. pornind de la o carte pe care nu o citise. I-am scris că este bolnav şi l-am īndemnat să se supună la nişte examene medicale. Nu a făcut-o şi se ştie cum a sfārşit.

Sunt sigur că, şi de data asta, spunīndu-ţi despre maladia incurabilă care roade adānc īn fiinţa dumitale biologică, diagnosticul meu este corect.

Să dea Domnul ca prognoza cu privire la evoluţia macabră a bolii să nu se adeverească! Dar mă tem că te vei prăbuşi īn curīnd, aşa cum m-am prăbuşit eu acum ca urmare a răului pe care mi l-ai făcut.”

 

ILIE RAD: „Īn mod ciudat, comparaţiile care s-au făcut pānă la această dată au vizat mai ales raportarea la Istoria literaturii romāne de azi pe māine (2003), de Marian Popa. Or, după părerea mea – după modesta mea părere –, se pot face mult mai multe asemănări cu celebra Istorie a literaturii romāne de la origini pānă īn prezent, de G. Călinescu, apărută īn anul 1941. Mă refer la subiectivismul īn selecţia autorilor şi īn spaţiul acordat celor comentaţi, la marele talent de portretist, la stilul literar specific nu numai criticului literar, ci şi unui romancier de autentică vocaţie, la numeroasele ilustraţii, fotografii, desene etc. (peste 1500 la număr). Īn fine, am īn vedere scandalul creat la apariţia ambelor istorii (la publicarea lucrării călinesciene, a apărut chiar şi o carte care o contesta, ceea ce īn cazul de faţă nu s-a īntāmplat. Dar nu se ştie… Oricum, deja s-au īnregistrat opinii diametral opuse: de exemplu, Paul Cernat o pune pe primul loc īn topul ,,celor mai proaste cărţi apărute īn 2005”, iar Daniel Cristea-Enache īi conferă primul loc ,,īn topul celor mai bune cărţi” ale aceluiaşi an!!).”

 

ION SIMUŢ: „Istoria... lui Alex. Ştefănescu este īn primul rānd o istorie de valori şi abia īn al doilea, atāt cāt e necesar, o istorie a conjuncturilor. Fundalul istoriei politice relevă drama literaturii romāne īn comunism, iar textele cele mai bune se pot constitui īntr-o antologie reprezentativă pentru o īntreagă epocă de creaţie.

Īn acelaşi timp, sinteza lui Alex. Ştefănescu este o galerie de portrete, o serie impresionantă de profiluri de scriitori, executate cu arta detaliului semnificativ şi a trăsăturilor dominante, relevate prin intermediul cărţilor rezistente peste vreme. Portretul critic este ajutat de materialul ilustrativ (fotografii şi fotocopii după manuscrise, coperte de cărţi şi desene), compunānd o agreabilă istorie īn imagini. Istoria... lui Alex. Ştefănescu este şi o minunată carte-spectacol, un album cu scriitori, la a cărui realizare, desigur, contribuţia esenţială este a textului critic, foarte inspirat, dovedind īnzestrare de prozator, capabil să-şi inventeze şi să-şi susţină personajele, să le īnţeleagă individualitatea şi să le releve particularităţile.

Istoria... lui Alex. Ştefănescu este un eveniment al perioadei postdecembriste, supus, cum e şi normal, controverselor, pentru că este un stimulent al conştiinţei critice a valorilor literaturii romāne contemporane.”

 

 


E-mail: alex2108145@yahoo.com


©Alex Ŗtefćnescu, 2007. Toate drepturile rezervate.

Valid HTML 4.01 Transitional